Aceeaşi problemă care nu dispare nu pentru că nu ar exista persoane care să explice fenomenul ci pentru că există o indolenţă extraordinară în legătură cu orice şi, da, şi cu limba română.
Nu sunt primul, dar voi încerca să explic raţionamentul prin care obţinem forma corectă a verbelor de tipul acesta.
Mai întâi, voi da formele corecte:
mi-ar plăcea
mi-ar părea
Mi-ar plăcea să veniţi şi voi în parc.
Mi-ar părea rău să nu veniţi cu noi.
Explicaţia pentru aceste forme este foarte simplă: ele sunt construite pe baza infinitivului verbelor (adică forma pe care verbele o au în dicţionar). Astfel, verbele sunt:
a plăcea
a părea
Raţionamentul pe care îl propun este acesta:
- pentru a stabili forma corectă, apelaţi la substantivul care se formează de la verb, aşa-numitul infinitiv lung, creat cu ajutorul sufixului "-re":
plăcere - mi-ar plăcea (dacă forma era "mi-ar place", substantivul ar fi fost "placere")
părere - mi-ar părea (dacă forma era "mi-ar pare", substantivul ar fi fost "parere").
Pentru a completa explicaţiile, voi apela la un alt verb, ale cărui forme, însă, nu sunt greşite atât de des.
Verbul "a face" este folosit în mod corect cu forma "aş face". Forma incorectă este "aş făcea" şi recunosc că am auzit-o mai rar. În cazul lui, substantivul este "facere" nu "făcere" şi astfel se explică foarte uşor formele corecte.
Sper că explicaţiile mele au fost pe înţelesul tuturor. Vă salut cu respect!